luni, 28 mai 2018

Mâine



În primăvara asta nu-s cu mine –
mi-am șters orașul veșted de pe față
și m-am plantat în vasul cu glicine,
să-mi crească-n frunze altă dimineață.

M-am părăsit într-o grădină veche
închisă fără minte între garduri
și mi-am scobit o casă în ureche,
să mă ascult în ora de sub farduri.

În țara dintr-un capăt de cărare
mi-am răsărit o bornă pentru mâine,
și-n primăvara asta cu uitare
mă cresc în bobul care naște pâine.

Alb afară



E alb afară, toate par curate,
ca într-un iad în care demoni tac
și focul a-nghețat peste păcate –
îmi ninge-n vene iarna ca un leac.

Atârnă-n ramuri flori de promoroacă
prin care trece-o umbră de cocor
din vara care-n mine se împacă –
îmi ninge-n vene iarna ca un dor.

Aleargă-n câmpuri cai, ca niște rânduri
dintr-un bilet pierdut de bun-rămas
topit printre zăpezile din gânduri –
îmi ninge-n vene iarna ca un pas.

E alb afară, toate par curate,
ca niște îngeri care n-au trăit
și nu duc cruci de lacrimă în spate –
îmi ninge-n vene iarna ca un schit.

Ninsori spovedite




S-au spovedit ninsorile-n grădină
și s-au umplut de alb copacii toți
când norii au furat, ca niște hoți,
tot aburul din laptele de cină.

E seară și e pace peste lume
și trec prin vorbe îngeri necăzuți,
cărări se nasc sub pașii neștiuți
din calendare văduve de nume.

S-au spovedit ninsorile deodată
și cerul a gândit că-i dreptul lor
povara să și-o lase crengilor
în seara dintr-o iarnă neumblată.

Miroase-a alb și-a gânduri de psaltire
printre copacii care tac zăpezi,
iar în altare mute din livezi
miroase-a alb de-atâta spovedire.

vineri, 9 februarie 2018

Niciodată



Ce să mai spui când ninge-așa bezmetic
și te îngroapă în zăpadă zarea,
când pașii în omăt transcriu fonetic
un episod din cartea de-a uitarea?

În țara asta ninsă de pe hartă,
cu două inimi prinse de-o arteră,
cuvintele și-au pus zăvor la poartă
și iarna are rentă viageră.

S-a-nzăpezit în ceașcă și cafeaua
și-n zațul alb e-un drum la ceas de seară,
în care doi turiști își beau șoseaua
și urcă într-un tren uitat de gară.

Zăpada are gust de ciocolată
pe trenul cu turiștii fără nume,
și ninge mult, de parcă niciodată
n-ar mai fi fost așa o iarnă-n lume.














joi, 25 ianuarie 2018

Anotimpuri


În ochii ei a nins prima zăpadă
dintr-o poveste cu fular la gât
în care fulgii nu știau decât 
să-și rupă rădăcina și să cadă.

Când au ieșit izvoarele la joacă,
din părul ei a răsărit ocean
s-adape toate zilele din an,
să-nece orele de promoroacă.

Desprinși din somnul lor de floare albă,
s-au copt în palma ei cireșii toți,
iar norii și-au ascuns, ca niște hoți,
uitările-n parfumul crud de nalbă.

Și-a pus grădina haină de culcare
și s-au închis cocorii între zări
când pasul ei a iscodit cărări
printre copacii vindecați de soare.

Din ora-n care s-a-ntâmplat că este,
a strâns minunea primelor ninsori
și-a scris în calendare sărbători,
și-n orice anotimp câte-o poveste. 


















luni, 15 ianuarie 2018

Ursită



Au hotărât în taină ursitoare
să-i pună satului belciug de ceață,
să-ntoarcă zorile de la izvoare,
să nu mai nască nicio dimineață.

Iar satul doarme fără vindecare,
se lasă frigul, noaptea-i tot mai mare.

S-au deșteptat doar câinii de la poartă,
se zbat în lanțuri, nimeni nu-i dezleagă,
stăpânii-au tras perdeaua peste soartă
și intră în odaie noaptea-ntreagă.

Se face țăndări sub povară geamul
și colții reci se-nfig în calendare,
pentru săteni se pregătește hamul,
iar satul doarme fără vindecare.

Ninge-n biserici, clopotele-s mute,
tac în icoane chipuri neștiute.

Bunici visează ierni de altădată,
părinți visează trist în altă țară;
câte-un copil deschide ochii: „Tată,
de ce-i mereu atâta noapte-afară?!

De nicăieri, un ochi de ursitoare
închide noaptea peste întrebare.





















sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Poveste de iarnă



Zăpada s-a ascuns într-o poveste
din care a rămas doar începutul,
cu foști copii dând unei nopți de veste
că plânge într-o iesle nou-născutul.

Erau și sănii în povestea veche,
cu urma neucisă de rugină,
și clopoței cu roșu la ureche,
pentru un an mai bun ce sta să vină.

La poartă, viforeau în lanțuri câinii
când curtea își primea colindătorii.
Dormea în mâna mamei gustul pâinii
iar geamurile se-nchideau ninsorii.

Omătul scârțâia sub talpa mică
și iarna mirosea a bucurie.
Povestea o mai spune o bunică
și-n ochii ei se naște-o veșnicie.















luni, 8 ianuarie 2018

E vremea pentru lupi



Au coborât ninsorile în bernă, 
în curtea iernii azi e parastas -
au adormit toți caii în lucernă,
pe câmpul unde lupii fac popas.

Stau ruginite clopotele-n turlă,
icoanele se mută în alt cer,
în paraclis numai tăcerea urlă,
în nimbul sfinților se face ger.

Și nu e nimeni, nimeni să mai ningă,
să se aștearnă, alb, peste grădini
și buze nu mai știu să se atingă,
să scoată trandafirii de sub spini.

Cad crengile de măr fără podoabe,
s-au încuiat albinele în stupi,
își cară muritorii viața-n roabe -
toți caii dorm. E vremea pentru lupi.























vineri, 5 ianuarie 2018

Ninge nebun


Ninge nebun și ninge-a nebunie,
se țin de crengi copacii, să nu cadă,
în curte râde omul de zăpadă
cu cerul înghețat sub pălărie.

E-atâta alb, că ochii își pierd rostul,
își pun fular și fug în buzunare,
ninge nebun și ninge tot mai tare
și iarna-și sapă-n oase adăpostul.

Din oameni, au rămas pe drum doar pașii
în care curg lumini de felinare,
părinți așteaptă-n prag câte-o scrisoare,
în îngeri ninși s-au transformat poștașii.

Întoarce luna ceasul spre chindie,
se umple apa din fântâni de stele,
lipite-n geam stau nasuri mititele -
ninge nebun și ninge-a nebunie.


















joi, 28 decembrie 2017

Să citești un pic mai bine!


Moș Crăciun, îți mulțumesc
că ai fost iar pe la mine!
Aș fi vrut să mă trezesc
 și să stau puțin cu tine.

Ți-a plăcut că ți-am lăsat
lapte și prăjiturele?
Am văzut că ai mâncat
numai două dintre ele.

Vreau să știi că mi-au plăcut
darurile tale toate,
deși tare aș fi vrut
bicicletă, nu o carte.

Mi-ai adus și-un dicționar,
ca să-nvăț română bine,
și un ghid de buzunar
pentru limbile străine...

Îți spun drept, dacă n-aș ști
că mi le-ai adus chiar tu,
pe părinți i-aș bănui
că m-au pedepsit. Tu nu?

Dar să nu crezi tu cumva
că sunt supărat pe tine!
Doar că tare te-aș ruga
să citești un pic mai bine
scrisorica de la mine.

Și la anul, Moșule,
să-mi aduci o jucărie,
fiindcă dicționarele
îmi ajung pentru vecie...