Tu știi că miroși a ninsoare
și-a două cuvinte-n cafea,
a râu care fuge din mare
să-și caute mal undeva?
Eu știu că în noi cad copacii
cu faguri de îngeri pe frunți
și noaptea ne caută vracii
să-și spună descântul de nunți.
Mi-e cald și mi-e frig lângă tine,
mi-e soare și lună și rai,
un munte de suflet mă ține
și nu pot să plec dacă stai.
Când inima ta nu mai știe
să bată în mine mereu
dezghioacă din tine-o câmpie
pe care să pot bate eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu