Pe drumul cu tălpile goale

Ea vine. Ea vine cu ploaia

și apa îi crește pe umeri,

o inimă-ți dă, și tu-i numeri

prin sângele ploii bătaia.

O strângi între palmele tale

s-o bei mai târziu, către seară,

când setea se face amară

pe drumul cu tălpile goale.

Ea știe. Ea știe pustiul

prin care trec pietre străine,

și intră în el după tine

să-ți fure din tâmple târziul.

O strângi între palmele tale

și nu vezi, și nu vezi că ploaia

îi stinge în aripi bătaia

pe drumul cu tălpile goale.

Pustiul o-nvață să tacă

și noaptea în umeri îi sapă,

sub umbre de pietre îngroapă

iubirea de tine. Ea pleacă.