Și ce toamnă ești, iubito,
când te vor atâtea ploi
și-ți trec râuri printre gene
să ne bea pe amândoi.
Ce lunatici cresc în tine
pui însingurați de lup
când ți-e sufletul aripă
de albină fără stup.
M-ai legat la ochi cu ceață,
mi-ai pus lanțuri îngerești
să nu văd în tine ploaia,
să nu văd ce toamnă ești.
Și prin apele-nserate
care ți se plimbă-n trup,
nu auzi nici tu, iubito,
cum mă urlă pui de lup…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu