Bolnav de lupi

Cum mă poți iubi, femeie,

când sunt aripă de fum,

felinar fără scânteie

și țărână fără drum?

Nu-mi săpa în ochi fântână

să mă cauți în pustiu,

scrie-mi umbra ta pe mână,

fă-mi din trupul tău sicriu.

Sunt bolnav de noapte multă,

mi-au crescut pe buze lupi;

azi de sânii tăi ascultă

când din mine vrei să-i rupi.

Mi-ai lăsat spre tine cheie

pe genunchii tăi mirați.

Cât te pot iubi, femeie,

cu toți lupii însetați!