Din cuvintele tale-am să fac
o poveste, pe cea mai frumoasă,
și-am s-o râd, am s-o plâng, am s-o tac
și-am să știu că în ea sunt acasă.
Am să-i pun și ferestre și uși,
să te-aștept când mai vii pe la mine,
am să-ncui toți ghețarii-n mănuși
să nu latre la vara din tine.
Un bilet am să-ți las undeva
când mai fură din mine vreo seară,
dar tu intră și fă-ți o cafea,
numai umbrele lasă-le-afară.
Hai, așteaptă să vin din apus
să aștern răsăritul pe masă,
să tăcem dacă n-avem de spus
în povestea cu geamuri de casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu