A vrut și ea să o iubească un poet,
să fie-o muză fără mari pretenții,
s-audă iambii înșirându-se încet,
smulgând-o pentru-o vreme din convenții.
S-a tot închipuit omagiată-n rime
și, eventual, cu poza pe coperte,
născând pasiuni de mare adâncime
ca să-i fardeze nopțile inerte
cu gânduri de artist, efervescente.
În anotimpuri gri cu zile nesfârșite,
când anii se-mbulzesc aleatoriu,
să se-ntrupeze ea în versuri dichisite -
o altă Beatrice, din noul Purgatoriu
al cotidianului atât de iluzoriu.
Dar n-a stârnit acel moment de grație
care s-o scoată dintr-un grav anonimat,
n-a scos din vreun condei nicio vibrație,
așa că-ntr-un final cam trist - s-a resemnat.
Povestea cu iubirea de poet s-a terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu