Centrul de reeducare

Un cocoș de vârstă mică

e rebel de la o vreme -

face doar ce vrea, adică,

și de nimeni nu se teme.

Dacă e nervos, se leagă

de oricine prin ogradă,

se agită ziua-ntreagă

și ar vrea ca toți să-l vadă.

Într-o zi, cocoșul tată

îl ia puțintel deoparte:

-Potolește-te odată,

parcă ești picat din Marte!

Văd că nu-ți mai tace gura,

că doar ești adolescent,

dar ai depășit măsura,

deci te rog să fii atent!

-Jur c-o să-ți dau ascultare -

a spus strașnicul rebel,

dar în clipa următoare

a făcut tot ce-a vrut el.

Și, în semn de libertate

și-a făcut un obicei:

cam în fiecare noapte,

fix în jur de ora trei,

cocoțat pe-o ladă mare,

își dregea frumos glăsciorul

și-ncepea el o cântare,

să-l audă tot poporul.

Până când, mort de-oboseală,

într-o zi, stăpânul lui

i-a propus o chelfăneală

zdravănă rebelului

și l-a dus de o aripă

până-n bucătărioară:

-Fii atent aici o clipă,

nu-ți mai spun și-a doua oară:

vezi cuptorul ăsta mare?

Aici e, ascultă bine,

centru de reeducare

pentru cântăreți ca tine.

Ești cam mic și slab acuma,

du-te, deci, și-ți vezi de treabă;

dar, dacă se-ngroașă gluma,

te întorci aici degrabă!

EPILOG

După noaptea următoare,

un rebel cu voce mare

a inaugurat silit

centrul de reeducare.