Horror în ogradă

Roza, o găină grasă,

se tot lăuda întruna:

-Sunt atâta de frumoasă,

nu mai e ca mine una.

Osatura-i verticală,

ciocu-i perpendicular,

coada nu-i deloc banală,

mersul mi-este exemplar,

penele îmi sunt lucioase,

vocea-naltă și corectă,

fac doar ouă sănătoase...

Da, eu zic că sunt perfectă.

Admirând-o pe sub creste,

celelalte ouătoare -

mai slăbuțe, mai modeste -

o vedeau ruptă din soare,

încercând să înțeleagă

ce le debita găina.

Iar ea ziulica-ntreagă

defila precum regina.

Într-o dimineață, însă,

fără nicio pregătire,

o găină albă, plânsă,

a adus această știre:

-Fetelor, e-o zi amară

pentru noi, pentru popor:

scumpa noastră surioară

se învârte în cuptor!

Ce mai bocet, ce tristețe

în ogradă s-a lăsat...

S-a dus vestea prin cotețe 

și-a jelit întregul sat.

S-a constituit pe dată,

după obicei străvechi,

o grupare-ndoliată

ca să meargă la priveghi.

Printre lacrimi și suspine,

o puicuță tinerică

s-a trezit spunând: -Ce bine

că-s așa de urâțică...

ELOGIU:

A fost cea mai învățată

și mai strașnică găină.

Mulțumim că ne-ai fost dată,

săru' mâna pentru cină!