Văcuța Fifi se gândește!!
Da, da, cu semn de exclamare,
căci ei gânditul nu-i priește,
îi taie pofta de mâncare.
Dar, uite, azi e cam țâfnoasă,
de dimineață e așa -
nu prea se simte ea frumoasă
și asta-i rupe inima.
I-a spus o oaie că există
văcuțe mov pe undeva.
Ea e maro și-i tare tristă;
cât și-ar dori un ten lila...
Da! uite, parcă se și vede
în mov din cap până-n copite,
de nici nu le-ar veni a crede
suratelor nepricopsite.
Ar fi vedetă în ogradă,
ar fi regina frumuseții,
toți s-ar înghesui s-o vadă,
ar scrie despre ea poeții!
Visând la fericirea mare
și rumegând un braț de iarbă,
i-a năzărit o rezolvare
și a zâmbit viclean în barbă:
s-a dus întins în magazie,
unde ținea omul vopseaua,
a șterpelit ea o cutie
și s-a vopsit cu bidineaua.
Acum era cea mai frumoasă!
Când au văzut-o cum arată
cu pielea mov și mătăsoasă,
stăteau toți cu gura căscată.
A defilat prin bătătură -
era, din toate, cea mai cea.
Dar, de la soare și căldură,
vopseaua s-a uscat pe ea
și a-nceput pielea s-o doară
și să o usture cumplit.
Stăpânul a ieșit afară
și a rămas încremenit.
S-a chinuit o zi întreagă
s-o curețe pe visătoare,
apoi i-a zis: -Văcuță dragă,
dacă mai faci așa-ncercare,
chem paparazzi în ogradă
și am să-ți fac ce nu ghicești:
te pun pe facebook, să te vadă
toți oamenii ce toantă ești.
Isteața Fifi, amețită
de la mirosul de vopsea,
s-a-mpiedicat într-o copită
și a oftat: -Ooof, viața mea!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu