Puiul Fănică e plouat -
de când din ou a eclozat
e plictisit și singurel
fără amicul lui, Gigel.
Cine-i Gigel? Bună-ntrebarea...
Povestea lui e următoarea:
în șură, în cuibarul mare
au fost opt ouă rotunjoare,
iar unul, cel mai măricel,
era exact acest Gigel.
El și Fănică, dezghețați,
s-au împăcat ca niște frați -
fiind alături, discutau,
când era frig se jeluiau
și-au pus la cale împreună
câte în stele și în Lună.
Au fost prieteni chiar la toartă
și-au vrut să nu se mai despartă.
Dar când clocitul s-a sfârșit,
din ou Fănică a ieșit
și s-a uitat în jurul lui -
ia-l pe Gigel de unde nu-i!
De-atunci îl caut-amărât...
Ceilalți puiuți nu fac decât
să scurme-ntruna prin ogradă;
Fănică n-are ochi să-i vadă,
nici să mănânce nu-i tihnește
și nici cu cloșca nu vorbește...
Tot hoinărind cu ciocu-n jos,
peste măsură de țâfnos,
a nimerit, fără să știe,
pe pragul din bucătărie.
Și, când a ridicat privirea,
grozavă i-a mai fost uimirea
să vadă pe o farfurie
un ou prăjit lâng-o felie
de pâine. Stând așa, mirat,
Fănică a simțit deodat'
că l-ar mai fi văzut și-l știe
pe oul de pe farfurie...
S-a cocoțat cu greu pe masă
și, cu o voce cam sfioasă,
l-a întrebat încetinel:
-Așa-i că tu ești, măi Gigel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu