Dor în aburul de pâine

Pleacă vara azi sau poate mâine

să-nnopteze-n aburul de pâine.

Printre spice vineții de ploi

care taie curmeziș apusul

se deschid în struguri drumuri noi,

să se-nvețe pașii mei cu dusul.

Trece câte-o frică prin gutui –

anotimpul meu și-al nu știu cui.

Bate iar un clopot străveziu

să alunge ielele și norii;

aș ploua, și parcă nu mai știu

de ce curg din mine toți cocorii.

Pleacă vara azi sau poate mâine –

dorul meu din aburul de pâine.

În livezi din care ceasuri fug

se adapă cu tăceri aricii,

drumul mi-a pus tălpile pe rug

și în meri au înviat bunicii.