Toamnă peste noi, iubito –
ploaia ta în trupul meu
carnea toată mi-a sfințit-o
într-un ochi de Dumnezeu.
Lasă-mi palmele să jure
că în sânii tăi stau hoți
alungați din rai să-mi fure
buzele și pașii toți.
Nu mă mai iubi cuminte,
fă-te margine de iad,
moară moartea din morminte
lângă focul tău când cad.
Să fac azi din tine pâine,
să hrănești pustiul meu,
și să ne întoarcem mâine
într-un ochi de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu