Alb hoinar de iarnă nouă -
dor de stele
și de zâne mititele -
ți-a șoptit râzând că două
vise rele
s-au topit printre zăbrele
și-au fugit în joc de iele.
Vise rele
de-ntrebări și de furtună
te-au ținut închisă-n ele.
Dar o iarnă nouă, bună,
le-a gonit în dos de Lună.
Alb hoinar de iarnă bună,
ai plătit în cer arvună,
și veșminte
de cuvinte
răul visului răzbună.
Ning cuvinte,
să alinte
tâmplă caldă și cuminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu