A căzut
lângă mine o bucată de cer
albastră, senină,
fără nori, fără vină,
și-am crezut
c-o pot coase cu-n fir mai stingher
dintr-un ghem de lumină.
N-am putut.
Am luat
după mine bucata căzută,
într-un ochi încăpută,
și-am plecat.
A rămas
locul văduv, în care
câte-o stea căzătoare
își găsește popas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu