Un pacient... secret

Pe scaunul unui dentist,

un bătrânel puțin ciudat

privește-n gol, c-un aer trist

și pare tare speriat.

-Mă tem c-avem un mic necaz -

zâmbește doctorul, blajin.

Ținându-se de un obraz,

bolnavul geme: -Maare chin!
De șapte zile mă foiesc,
nu pot dormi, nu pot mânca,
mă doare de înnebunesc!
N-am mai pățit așa ceva.
-Deschideți gura!
-Nu prea vreau...
-Altfel, n-am cum să vă ajut.
-Vă spun eu ce mă doare. Aau!!
N-am vrut să vă mușc, zău, n-am vrut!

Cu chiu, cu vai, după vreun ceas,
trei carii doctoru-a plombat.
-Ei, să vedem! N-a mai rămas
nicio măsea de curățat.
Vedeți? N-a fost atât de rău...
Dar nu-nțeleg cum ați putut
să stați cu-așa durere, zău.
-Vă spun cinstit, m-am cam temut.
Și a mai fost și altceva...
vedeți, în seara de Ajun
în orice casă m-aștepta
câte-un fursec dulce și bun.
Și cam din toate gust mereu,
căci știu c-așa este frumos...
Iar doamna mea spune că eu

sunt cel mai mare pofticios!
De-aceea m-am ferit să-i spun
că dinții mi s-au cariat,
fiindcă de-atunci, de la Crăciun,
m-a bombănit și m-a certat.

Se uită doctorul mai bine,
îi vede barba, fesul roșu
și se crucește: -Vai de mine!
Să nu spuneți că sunteți... Moșu'!!!
-Chiar el! Și uite-mă cum îs -
trei plombe și-un obraz umflat...
S-ar prăpădi renii de râs,
de m-ar vedea așa ciudat.
Deci, doctore, te rog ceva:
secretul ăsta să rămână
doar între noi, căci, altcumva,
îți spun eu că-ntr-o săptămână
tot Polul o să-mi râdă-n nas.
Promiți să nu spui nimănui?

Și bietul doctor a rămas
pe cap cu taina Moșului.
Așa că nimeni n-a aflat
că pofticiosul Moș Crăciun
trei dinți, sărmanul, și-a stricat
mâncând fursecuri în Ajun.