M-am văzut pe stradă într-o zi,
era primăvară în vitrine,
desenam șotron cu alți copii.
Eu eram, și nu știam de mine.
Altă dată-n parc m-am întâlnit -
îmi citeam iubirea într-o carte
sub un soare fără asfințit.
Eu eram, și nu știam de moarte.
Într-o seară m-am zărit apoi,
era toamnă și stătea să plouă -
răsfoiam uitări cu gust de joi.
Eu eram, eu veche și eu nouă.
Știu acum de mine și de moarte,
dar nu-mi văd zăpada. E departe... (?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu