Am tăiat în patru soarele de mai
și am pus pe iarnă o felie mare,
pentru zile-n care n-ai mai vrea să stai
și te-nțeapă-n gene ora de culcare.
Cu o riglă nouă, am mai măsurat
cam atâta soare cât să-mi fac o casă
cu albastru-n geamuri și cu râs furat
dintr-un mai de-odată, cu cireșe-n plasă.
Trei sau patru raze, câte mi-au rămas,
s-au prelins cuminte pe o foaie care
a deschis sertarul vieții fără ceas
când fugea prin iarbă maiul meu cu soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu