Și iar se-ntâmplă să mă joc de-a mine,
și iar n-am nici scenariu, nici regie,
numai o scoică fără cochilie
prin care trec aprilii clandestine.
Atâtea măști m-așteaptă prin sertare,
mai multe decât pot eu ține minte;
azi mi-aș alege una de plimbare -
albastră și tihnită și cuminte.
În piesa asta nu știu niciodată
ce replică urmează și mereu
m-am întrebat de-aș fi mai împăcată
măcar un act dacă l-aș scrie eu.
Știu că nu pot, și-mi pun din nou o mască
din cele rânduite în sertare,
îmi iau stiloul și-l aștept să nască,
din când în când, câte-un tablou. Oricare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu