.jpg)
Când Soarele mă doare
în ochiul drept,
îl mângâi cu Venus
și cu alte planete ce strălucesc
în ochiul stâng.
Când cerul îmi respiră
prea mult în plămânul drept,
îl alung cu marea care se zbate
în plămânul stâng.
Când Polul Nord îmi îngheață
aproape de tot tâmpla dreaptă,
îi trimit o adiere din Ecuatorul
tâmplei stângi.
Și tot așa,
în veșnicia vieții mele,
când mă doare lumina albastră
din umărul drept,
când mă arde lumina roșie
din umărul stâng.
Dar întotdeauna,
una își găsește vindecarea în cealaltă.
Și poate că de-aceea
ochii continuă să vadă,
plămânii - să respire
și, în tâmple,
gândul și visul nu se ucid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu