Gânduri de Simina

Nu știu dacă-i rău sau bine,

dar aici, în gând la mine,

nenea Nicu, adică bunu`,

totdeauna-nseamnă unu.

Nu știu dacă-i bine-așa, 

dar aici, în casa mea,

eu și-Andrei, adică noi,

totdeauna suntem doi.

Într-o zi de primăvară,

când era doar soare-afară,

mama, tata și Andrei

la-nceput au fost doar trei.

Mai târziu cu două veri,

parcă ar fi fost chiar ieri, 

ca-ntr-o piesă de teatru,

m-am născut - și-am fost noi patru.

La bunica mea, la țară,
când era mai frig afară,
mi-am învelit în opinci
degetele, câte cinci.

Pe la Paști, eu și Andrei,
hărnicuți și cuminței,
am vopsit mai multe ouă:
șase, șapte, opt sau nouă.

Și-uite-așa, lună de lună
facem totul împreună,
nimeni nu ne poate-ntrece,
căci suntem de nota zece.