Din oglinda mea retrovizoare mă atacă,
în fiecare zi,
tot felul de vietăți
în culori și sunete nefirești-
urși albaștri, care-mi sugrumă cu furie
speranțele
și mă fac să scrâșnesc din dinți
în urgii de heavy metal;
râși obraznici, care-mi aruncă-n față
batjocura lor galbenă de manea
și-mi fură din buzunarul de la piept
iluziile;
arici dureroși, care-și înfig acele portocalii
în toate colțurile minții mele,
valsând cu durerea de a nu mai crede
în minuni;
corbi gigantici și silențioși,
din ale căror aripi roșii picură,
în acorduri delicate de clavecin,
spaime
mai vechi decât Pământul;
vulpi foarte triste, bântuind aiurea,
pentru că oamenii le-au furat
viclenia.
Ce mă fac???
Întoarce oglinda mai spre dreapta, mami,
aici suntem noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu