Ochiul palmei stângi mă doare
cam de când s-a deschis -
din fericire, nu de foarte mult timp.
Urechea palmei drepte
a început să sângereze
a început să sângereze
ceva mai devreme,
din timpul războiului
pe care fonemele l-au pornit
pe timpanul unghiei de la degetul mic.
Nici cu buzele nu stau chiar bine,
prea s-au obișnuit
să ascundă adevărurile
în spatele măselelor de minte.
Cât despre umeri...
ploile din fiecare anotimp
le-au mai topit câte-un dram
de cal-putere.
Dar nu-i nimic!
Caii-putere topiți din umeri
se scurg toți în călcâie și-acolo
își văd în continuare de treaba lor -
tropăie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu