Despre Soare

Într-o zi de prin april,

un cireș și un copil

tot uitându-se spre soare

se gândește fiecare :

„De ce-n orice dimineață
ceru-i tot numai roșeață
și, când iese soarele,
îmi alungă visele?
Mami vine lângă pat,
mă trezește imediat,
că nu-i timp de leneveală,
trebuie să plec la școală.
Dacă n-ar mai răsări,
cât de bine aș dormi...”

„Ce-o fi cercul gălbior

ce se-ascunde după nor

și, când iese el în zori,

eu mă umplu tot de flori,
iar atunci când nu mai vine
cad frunzele de pe mine
și mă lasă despuiat,
amărât și-nfrigurat?
Dacă nu s-ar mai piti,
tare bine mi-ar mai fi...”

Ei, copii, spuneți-mi mie :
voi cam cum ați vrea să fie?
Soarele să se pitească
și să nu vă mai trezească,
să dormiți și să visați,
la școală să nu plecați
și nimic să nu-nvățați?
Sau în orice zi s-apară
la cireșul cel de-afară,
să-i deschidă florile,
să-i coacă cireșele?