Doi unicorni

Doi unicorni
înfruntă împreună veșnicia,
între cer și pământ,
acolo unde numai unicornii pot ajunge.

Cel alb, asemeni zăpezii,
își flutură coama spre stele
și râde luminii
cu lumină.

Cel negru, asemeni pământului
de sub pământ,
își frământă copitele
către tărâmul ascuns
în spatele inimii.


Niciunul
nu privește spre celălalt,
dar amândoi știu bine
că celălalt e-alături.
Și mai știu
că albul zăpezii n-ar străluci
fără unicornul negru,
iar întunericul din spatele inimii ar păli
fără unicornul alb.

Și uite-așa,
din iarnă-n iarnă
și din inimă-n inimă,
doi unicorni
înfruntă împreună veșnicia.