În ultima vreme
(cam de când a ieșit Iona din burta peștelui),
mamele Pământului s-au obișnuit
să nască Sisifi.
Unul după altul, împroșcați direct
pe câte-un deal.
Colțurile de stâncă le rănesc
ba un umăr, ba o ureche,
dar Sisifii de lut se vindecă
și urcă mereu.
Mai deschid câte-un ochi,
ca să mai zărească un fir de iarbă
sau o rădăcină,
cu mult noroc - poate chiar un copac întreg,
dar merg mai mult pe pipăite
și urcă mereu,
până li se termină stânca.
Așa reușesc să vadă și ei cerul,
ascuns până atunci cu strășnicie
de marele bolovan răutăcios
care le-a râs în nas tot dealul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu