Două zâne mititele
stau de vorbă între ele
și, tot dând din aripioare,
au uitat și să mai zboare.
Zice una : „Vrei să știi
Ce-am vorbit cu doi copii?”
„Tare-aș vrea să aflu-ndată
ce poveste ai, surată.”
„Bine, hai să-ți povestesc :
când grăbeam să te-ntâlnesc,
un băiat și sora lui
se certau sub un gutui.
- Nu-i corect - striga Andrei -
să primești tu zece lei
pentr-un dinte-așa de mic.
Eu nu ți-aș fi dat nimic!
- Ba-i corect exact așa,
că nu-i dinte, e măsea -
se răstea la el Simina,
surioara cu pricina.
- Și ce dacă e măsea?
Tot nimica nu ți-aș da!
Nu-s de aur dinții tăi,
să primești atât pe ei.
- Dar când ție ți-au căzut
patru dinți anul trecut,
ți-a adus zâna cuminte
câte zece lei pe dinte.
- Fiindcă eu, cum știi prea bine,
sunt mai mare decât tine.
Și-apoi, surorile rele
n-au nevoie de măsele.
„Chiar așa vorbeau, surată? -
a-ntrebat zâna, mirată.”
„Chiar așa, zână bălaie
și s-au luat și la bătaie.”
„Vai de mine, draga mea,
n-am crezut așa ceva!
Pedepsește-i, soră, dragă,
altădat` să nu mai facă.”
„Nu-i nevoie, zău așa,
au fost pedepsiți deja :
Zâna bună Măseluță,
sora noastră cea drăguță,
pe loc s-a înfuriat,
în odaie le-a intrat
și, când dormeau năzdrăvanii,
le-a luat 'napoi toți banii.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu