La Școala de Povești s-a anunțat
că-n prima săptămână călduroasă
școlarii ies la voluntariat.
Ce hărmălaie s-a stârnit în clasă!
Ileana Cosânzeana, fericită,
s-a lăudat că ea, de multe ori,
ajută o băbuță necăjită,
îi duce haine, prăjituri și flori.
Micuțul Făt-Frumos, plin de elan,
a spus că el și cu părinții lui
donează bani în fiecare an
pentru copiii ce-s ai nimănui.
Bălăurel s-a declarat uimit
și chiar a strănutat un pic de foc,
pentru că el nicicând n-a auzit
de „voluntariat”. O fi vreun joc?
Lupul Mardare a zâmbit așa...
și-a spus că-n fiecare săptămână,
sau chiar și zilnic, dacă s-ar putea,
ar face voluntariat la stână...
Zâna învățătoare-a observat
că Bebe-Cloanța-n banca ei tăcea,
iar lucrul ăsta i-a părut ciudat
și-a întrebat-o: -Bebe, tu ce-ai vrea
să faci ca voluntar, neapărat?
Iar Bebe a răspuns: -Eu m-am gândit
să-i fac pe toți colegii fericiți!
La așa vorbe, toți au amuțit,
foindu-se în bănci, neliniștiți.
-Am să-i învăț pe toți, în primul rând,
cum să prepare o poțiune care
să-ți crească febra, dacă n-ai de gând
să stai la orele plictisitoare.
Copiii-au devenit chiar fericiți,
învățătoarea s-a schimbat la față,
iar Bebe a urmat: -Dacă doriți
să nu vă mai spălați de dimineață,
o rog pe mama să vrăjească ea
orice izvor din Codrul Fermecat,
să-l facă negru, ca să nu mai vrea
părinții să v-oblige la spălat.
Copiii au aplaudat cu foc,
iar Zâna-nvățătoare a strigat:
-Eu cred că Bebe n-a-nțeles deloc
ce e acela voluntariat!
Dar Bebe nu se mai putea opri
și îi veneau idei peste idei:
-M-aș face eu ministru într-o zi
și-aș hotărî să-nveți numai când vrei.
Și să se șteargă lecțiile toate
din cărți. Și notele din catalog!
Și școlile să fie transformate
în loc de joacă sau ceva, mă rog...
Desigur, nu e greu de-nchipuit
ce bucurie s-a iscat în clasă
și Bebe ce erou a devenit!
Doar Zâna a strigat, chiar furioasă,
că, prima dată-n cariera sa
de dascăl iubitor și devotat,
elevii ei nu vor participa
la zilele de voluntariat.
