Iarna din papucii mei

Iarna din papucii mei

m-a-ntrebat, râzând: -Nu vrei

să laşi temele pe seară

şi să vii la joac-afară?

N-ai nevoie de română

ca să iei zăpadă-n mână

şi să faci, printre nămeţi,

 trei sau patru omuleţi.

Matematica nu-i bună 

ca s-arunci bulgări în Lună;

nu-i nevoie să se ştie

prea multă geografie,

ca s-aluneci pe gheţuş

sau să zbori pe derdeluş.

M-am uitat la papucei

şi i-am spus iernii: -Nu vrei

să ningi mult şi fără grabă,

să mă laşi să-mi văd de treabă?

Am şi lecţii, am şi teme

şi-o mulţime de probleme;

însă, peste-o zi sau două,

pe zăpada ta cea nouă

vreau să ies cu săniuţa.

Hai, du-te la nins fuguţa!

Poezie

Lumea din stiloul meu

parcă s-ar juca mereu;

literele sar grămadă

şi fac oameni de zăpadă

care, toţi, ar vrea să ştie

cum se scrie-o poezie.

Fiindcă îi iubesc, le spun:

scrisu-i bun şi e nebun -

rupe lumea-n bucăţele

şi aruncă peste ele

praf de stele

şi vrăji multe,

pentru cine vrea s-asculte.

Un stilou şi o hârtie,

râs în soare şi magie -

uite-aşa-i o poezie.

Mătură contemporană

Pe mătura ei zburătoare

stă cocoţat-o vrăjitoare

nervoasă tot şi agitată,

fiindcă unealta fermecată

de la un timp o dă în bară:

pierde direcţia când zboară.

Uite, chiar ieri a vrut să zboare

la o amică vrăjitoare,

să stea la o cafea şi ele, 

să plănuiască nişte rele;

dar mătura, la o bucată,

s-a poticnit ca o ciudată

şi s-a înfipt cu capu-n jos

direct în prag la Făt-Frumos!

Iar baba şi-a scrântit piciorul,

de-a râs cu lacrimi prinţişorul

când a văzut-o-n praf căzută

pe vrăjitoarea cea temută.

S-a adunat baba de jos,

l-a blestemat pe Făt-Frumos

şi-a vrut să plece, furioasă,

dar mătura, căpăţânoasă,

nu s-a mişcat de la pământ.

Degeaba i-a făcut ea vânt,

a descântat-o, a lovit-o -

cu niciun chip n-a mai urnit-o.

Şocată baba de-ntâmplare,

şi-a luat unealta în spinare

şi-a dispărut în graba mare.

Acum se scarpină-n ureche

bodogănind: -Ce mai pereche:

eu, mult vestita vrăjitoare,

pe-o mătură rătăcitoare...

Şi m-a văzut şi Făt-Frumos!

Cât o mai fi de bucuros...

Gândindu-se cam ce-ar putea

să facă ea cu mătura,

deodată i-a trecut prin minte

un gând grozav: -Ia fii cuminte!

Acum sunt altfel de poveşti

şi, dacă tot te rătăceşti,

te poţi oricând moderniza.

A luat, deci, baba mătura,

a dres cu dânsa ce a dres

şi i-a montat... un GPS.

De ce?

De ce plângi tu, copile, ce-ai visat?

Ce zâne rele-ți bântuie prin gând?

Alungă-ți întunericul râzând

și uită! Visul rău s-a terminat.

Înmoaie-ți aripile-n bucurii

și fă din ele curcubeu în zori,

descântă gâze, fă-le jucării,

trimite-le să cânte printre nori.

Cu ochi de soare și cu pas pitic

aleargă printre strugurii din vii,

gonește ploaia, spune-i că ești mic

și că tristețea nu-i pentru copii.

Iar când se mai arată visul rău,

o zână bună-ți vine lângă pat

și-și plimbă șoapta pe năsucul tău -

„De ce plângi tu, copile, ce-ai visat?”