Vară

Vară, tu de ce ești dulce

când poveștile au stat

și vrea somnul să se culce

într-un cer neînchinat?

Umblă noaptea nedormită

să vâneze ochi de munți

în prăpastia iernită

scufundată între frunți.

Dacă-ți iese ție-n cale,

poți s-o iei și poți s-o duci,

s-o zidești mai jos de vale,

printre rădăcini de nuci.

Pune-i plumb între sprâncene

și la tâmple mătrăgună,

să nu-i dea din muguri pene...

Vară, tu de ce ești bună?

Uitări

În rafturile verii am păstrat

de toate, cum am învățat de-o vreme -

și-un fir de soare încă nefurat, 

și-un zbor de care noaptea mea se teme.

Cu timpul, am mai strâns câte ceva -

o depărtare cu miros de munte

și un bilet de tren spre altcândva,

când gândul nu știa să se încrunte.

Nu iese curcubeul când mai scot

din câte-un colț uitat câte-o uitare,

dar îmi aduc aminte că mai pot

să cumpăr la preț mic un gram de zare.

Din alte veri, spre vara care vine,

în rafturi multe mă păstrez pe mine.