ANA - 18

 

E vremea ta, copilule, să zbori,

să scoți în lesă timpul la plimbare,

să-ți fie stele și să-ți fie soare,

să vezi lumina dincolo de nori.

 

Înfige-ți aripile-n cer curat,

fii pescăruș – în tine crește viața –

clătește-te de noapte dimineața

și iartă frigul care te-a iernat.

 

Stau visuri somnoroase-n cartea ta,

trezește-le și-agață-le de zmeie,

nu-ți pune-n suflet ușă fără cheie.

Strecoară lumea-n palma ta și bea!

Toamnă oarbă

 

În livadă, cerul s-a închis,

ochii au băut un fel de noapte

și în casa visului din vis

stă pe foc ibricul fără lapte.

 

Nucii dau din crengi și spun ceva –

 nici gutuii nu-nțeleg, nici prunii –

a căzut în frunze vreme rea

și mănâncă marginile lunii.

 

Ploaie multă lângă rădăcini,

nu-i în lume sete s-o mai soarbă,

ceața paște miezul din lumini

peste miezul toamnei. Toamnă oarbă.