De iarnă

Într-o noapte de pripas

iarna m-a uitat afară

ca pe-un zâmbet fără ceas

care a-nvățat să moară.

Cuibărită-n locul meu,

mi s-a troienit în toate,

și-am rămas stăpână eu

doar în vise nevisate.

M-am lipit de geamul mut

și-aș fi vrut să mi se pară

că ce văd nu-i de crezut -

ea în casă, eu afară.

Dar fereastra înghețată

îmi arată ce n-aș vrea -

iarna e în mine toată,

și zăpada e a mea.

Ochi cu împrumut

De la o vreme, s-a-ntâmplat
că am rămas fără culori
și pentru cer, și pentru flori
și ochii mei au înnoptat.

M-am dus la doctorul de flori
să-mi dea petalele-napoi,
la doctorul de cer, apoi,
am acuzat dureri de nori.

Mi-au scris rețetă pe trei foi
cu litere de curcubeu,
dar nu și-au amintit că eu
m-am înnorat, am ochii goi.

Povestea, însă, mă chema
să văd din nou ce-am mai văzut,
și am luat cu împrumut
alți ochi, de la fetița mea.

În război

Am pus la cale un război

în care-am aruncat orbește

tot ce-am gândit că-mi prisosește -

tristeți mai mici sau mai de soi.

Le-am înarmat cu viața mea,

le-am pus și niște vise-n cont

și le-am trimis râzând pe front,

să mai câștige câte-o stea.

Iar ele,-n loc să se atace,

așa cum ar fi trebuit,

s-au aliat. Și m-am trezit

că au semnat tratat de pace

doar între ele, ca mereu,

și marea-nvinsă am fost eu.

Dar, pline de mărinimie,

au hotărât, neașteptat,

să intru în prizonierat

din când în când, nu pe vecie.

Deci mi-au permis, tot prin tratat,

și câte-o zi de bucurie.

Proces

Mi-am chemat tristețea în instanță;

a venit în rochie de seară,

ca să înțeleg cât o să doară

încercarea mea de cutezanță.

A privit în ochi, neprefăcută,

spre completul meu de judecată.

Mi-a șoptit atât: „Mai taci odată”

și-a rămas senină și tăcută.

Nici măcar n-a râs, ca mai mereu -

și-a pierdut umorul, mi se pare,

în această scurtă încercare

de a-i cere socoteală eu.

M-am gândit, uitându-mă la ea,

să o mituiesc cum se cuvine

ca să stea cât mai ascunsă-n mine,

și am invitat-o la cafea.

Alb de ger

Am visat că ninge mult

și copacii cad din cer

îmbrăcați în alb de ger -

am visat cum îi ascult.

Între ei - doar o cărare

singuratică, tăcută,

nesfârșită, ne-ncepută,

rând de pași spre altă zare.

În zăpada necălcată

m-am ascuns cu visul meu

și m-am nins în ea și eu.

Asta am visat odată.