N-a mai murit în tine nicio stea.
E-atât de simplu - nu mai e nici una,
de-atâta beznă, s-a ascuns și luna.
Ce-ar mai putea să moară-n noaptea ta?
Deschizi fereastra și aștepți... Aștepți.
Miroase-a întuneric și a mare
în care s-a topit un ciob de soare -
anestezia orbilor corecți.
Un rest de primăvară parc-ar vrea
să-ți intre-n cameră, să te-ncolțească;
plămânii s-au închis, să nu-l primească -
nu-i loc de pace în povestea rea.
N-a mai murit în tine nicio stea -
în tâmplă ți se sparge liniștea.
