sâmbătă, 20 iunie 2015

Te-ai născut



Te-ai născut, ți-au zis toți,
sub o stea cu noroc.
Au venit niște hoți
și-au pus alta în loc.

Nu i-ai prins, au scăpat,
s-au ascuns printre ploi.
I-ai strigat, i-ai rugat
să-ți dea steaua-napoi.

Ei au râs, n-au văzut
că în zâmbetul tău
s-a deschis, neștiut,
un drumeag de vis rău.

De ce plângi? Nu mai poți
să zărești un alt drum?
Nu mai vezi decât hoți
care strâng stele-n pumn?

Lasă-i, uită-i și fugi, 
asta nu-i zarea ta.
Poți visa c-ai s-ajungi
să găsești altă stea.
























joi, 18 iunie 2015

A plecat



A plecat tata de-acasă
într-o vară,
ca să ceară 
altă viață, mai frumoasă,
într-un loc cu zare deasă
și ușoară.

A plecat tata de-acasă...
Unde este?
E-o poveste 
cu un înger care lasă
ursitoarele să țeasă.

Ai rămas plângând, copile,
și prin gene
trec alene 
amintiri din alte zile.

Mai visezi și-acum că vine
și-ți aduce 
turtă dulce,
să mai stea puțin cu tine.

Iar când ziua-i în fereastră,
nicio rază
nu se-așază
peste noaptea ta albastră.

Mâine poate-o să răzbată
visul iară
dintr-un gând târziu de fată.

Ai plecat de-acasă, tată,
într-o vară...






























joi, 11 iunie 2015

Jucărie



M-am gândit c-ar fi mai bine
să-mi pun inima în tine;
așa mică și ușoară,
n-ai s-o simți, n-o să te doară.
Hai, primește-o, ți-o dau ție!
Buclucașă jucărie -
când zâmbește, când se plânge,
mă tot sperii că se frânge
și n-am cheie-așa de mică
s-o repar, dacă se strică.

Mi-a spus tata, într-o seară,
că am inima sprințară
și-o să mă trădeze-odată
și-am s-o pierd, dac-o dau toată.
Eu n-am înțeles ce zice;
am cules stele pitice,
le-am înghesuit în mine
și-am crezut că mi-e mai bine.
Apoi le-am trimis spre tine.
Au ajuns? Nu știu... Ia spune:
s-au făcut stele nebune?
Și-au pierdut pe drum lumina?
Dacă da, a cui e vina?

Mai sunt stele mititele
și-am să mai culeg din ele.
Iar pe drumul către tine
m-aș trimite și pe mine...





















duminică, 7 iunie 2015

Magie, sau poveste?



Magie, sau poveste? Cine știe...
Știu doar că l-am văzut pe Moș Crăciun,
cu haine roșii și cu zâmbet bun
și m-am trezit visând copilărie.

Ce mi-a adus în tolba lui vrăjită?
O carte,-o jucărie și-un tablou,
să-mi fie sprijin pentru Anul Nou,
să-mi dea putere să fiu fericită.

O carte cu bunici din vremea noastră,
cu amintiri frumoase fel de fel.
Ca jucărie-un pește mititel
închis cuminte-ntr-o balen-albastră.

Iar din tablou zâmbește o fetiță
cu ochii negri ca doi bumbișori,
privind, din altă vreme, cuminciori,
și cu tot roșul lumii pe rochiță.

Și când aceste daruri fermecate
mi le-a lăsat în brațe Moș Crăciun,
m-am întrebat: eu ce-aș putea să-i spun,
ca să-i arăt că le-ndrăgesc pe toate?

Atunci, i-am spus un simplu „Mulțumesc!”,
din care-a înțeles cât îl iubesc.

Poveste, sau magie?
Cine știe...































sâmbătă, 6 iunie 2015

Poveste



Se gândea c-ar fi meritat 
o moarte mai bună -
un accident neinspirat
sau o plimbare sub lună
cu final neașteptat,
sau orice altceva,
dar nu așa...

Rememora acum faptele:
mai întâi, și-a pierdut șoaptele,
printre care, în mod firesc,
și pe cea care-i zicea „te iubesc”.
Puțin mai târziu
a devenit cam zurliu,
spunând întruna „nu știu”:
„nu știu de ce”, „nu știu cum”,
„nu știu pe care drum...”
Apoi, într-o dimineață
s-a trezit
plin de gheață,
cu gândul amorțit
și-a văzut în oglindă altă față.

Doar în adânc, undeva,
inima
nu se lăsa nici ruptă:
„haide, luptă!”
Ce să lupți? Cu cine?
Dușmanul e-n tine;
ce te faci, 
cum să-l ataci?
Și, mai ales, cu ce,
când ți-ai rătăcit puterile
și ochii ți s-au închis
pentru orice vis?

Doar în adânc, undeva,
inima
se preface că vorbește:
„haide, trăiește!”
Ei, nu mai spune!
Halal înțelepciune
să trăiești fără șoapte, fără puteri,
fără să știi ce să ceri
și de unde.
Mai bine te-ai ascunde
într-o copertă portocalie
plină de veselie,
să creadă toți, cumva,
că-i veselia ta.
Și da - 
te-ai ascuns așa de bine,
încât ai crezut
că dușmanul din tine
s-a dat bătut.
Ura!!

Numai că uite, s-a-ntâmplat
c-a fost resuscitat...
Vai de mine!
Îți cere, răul, să te predai
și simți că nu mai ai
curaj nici să oftezi.
E timpul să capitulezi.

Dar în adânc, undeva,
inima...























vineri, 5 iunie 2015

Un cuvânt



În adânc de gheață m-am închis
și din ciob de stele, 
și din joc de iele
am visat, plângând, să nasc un vis.

Un cuvânt încerc să mai găsesc,
ca un dor de apă
într-o lume șchioapă,
un cuvânt să-mi spună „te iubesc”.

Am tot răscolit înfiorat
și în dicționare, 
și în altă zare,
dar mereu cuvântul mi-a scăpat.

Când aripa zborul l-a uitat,
am fugit departe, 
într-un colț de carte
și-am crezut că visul s-a predat.

Dar dintre coperte s-a ivit,
strălucind albastru
pe un gând sihastru,
vorba ce de mult m-a părăsit -

două litere de curcubeu
răsfirate-a pace nouă: EU.





















luni, 1 iunie 2015

Cum să te sinucizi în deplină siguranță


Apel către Ministerul Relațiilor Publice, către Ministerul Educației Naționale, către ONU, UE și toate ONG-urile preocupate de îmbunătățirea calității vieții și a morții.

Având în vedere afluxul tot mai mare de foști, actuali și potențiali sinucigași, propun elaborarea și promovarea, prin orice canal de comunicații, a unui ghid de părăsire demnă și în deplină cunoștință de cauză a acestei lumi. Titlul nu este foarte important și poate fi supus unei dezbateri publice. 
Nefiind un specialist în domeniu, dar bazându-mă pe observarea atentă a tendințelor actuale sau general valabile, am încercat să sistematizez toate constatările mele și să trasez câteva repere de majoră importanță pentru ameliorarea fenomenului suicidal în România și peste tot în lume. Iată, așadar, punctul meu de vedere:
Probabil îți faci griji pentru tot mai multe aspecte ale vieții: serviciu, familie, cheltuielile de întreținere, mărimea diverselor componente ale corpului tău, topirea calotei glaciare, culoarea suspectă a ochiului stâng după o discuție conjugală, calitatea proastă a agentului de afânare, care face să nu crească pâinea,  mobila cu prea multe colțuri, veninul fatal al scorpionului saharian, numărul prea mare de corpuri cosmice în apropierea Pământului, nopțile cu hiperlună, cârligele de rufe care se rup mult prea ușor, invaziile de lăcuste, ciuma bubonică și orice altceva din proximitatea ta sau din oricare altă parte a Universului. Și, tot probabil, ai hotărât că singura modalitate de a preveni sau de a stopa o anxietate generalizată, urmată de o inevitabilă depresie, ar fi abandonarea acestei vieți și îndreptarea către o alta, potențial lipsită de toate aceste preocupări de bun simț. Recomandarea mea este aceea de a căuta să te informezi în legătură cu oportunitățile de care poți dispune, pentru a te asigura că demersul tău va fi o reușită deplină, de care să poți fi mândru. Pentru a-ți ușura efortul informativ, îți ofer câteva sfaturi, provenite dintr-o sinceră și necondiționată generozitate și solidaritate umană.
1. Dacă alegi metoda comună și oarecum sigură a ștrangulării, cumpără sfoara direct de la producător, dar numai după ce te asiguri că a fost fabricată și depozitată într-un mediu uscat și aerisit, care să nu fi permis putrezirea ei. Altminteri, te-ai putea trezi că se rupe exact în momentul zero, iar căzătura rezultată ar putea provoca neplăceri și plicitseli: contuzii, entorse, chiar fracturi care, din cauza perioadei de spitalizare, te-ar deturna de la scopul propus.
2. În cazul opțiunii pentru revolver, nu uita să-ți iei permis de portarmă. Trebuie să ai în vedere și eșecul operațiunii, iar supraviețuirea ar conduce către o cazare de nedorit într-una dintre închisorile patriei. Și, după cum știm, asistența psihiatrică în aceste lăcașuri este cam deficitară.
3. Înjunghierea poate intra și ea în atenția consumatorului depresiv. Pentru această situație, recomand un cuțit de producție vestică, recte nemțească, dar fără zimți. Oricât de mult te-ai urî, o plagă zimțată cauzează o agonie la care n-ai vrea să te supui. De asemenea, să nu uiți să ascuți bine instrumentul și, mai ales, acordă-ți o perioadă generoasă de studiere a anatomiei, ca nu cumva să ataci un organ care nu este vital. NB: cred că ar trebui să-ți faci și un consult detaliat, ca să te asiguri de poziționarea corectă a tuturor organelor tale interne, știut fiind faptul că există și oameni al căror cord este, din naștere, ușor deplasat spre dreapta.
4. Supradoza de medicamente este un procedeu destul de romantic, dar presupune și multe necunoscute. E bine să ceri sfatul unui farmacist competent și de încredere și să-ți faci o anamneză serioasă, ca să descoperi care medicamente anume ar produce efectul scontat, în funcție de afecțiunile și de disfuncționalitățile pe care le posezi. Esențială este și dozarea cantității pregătite pentru ingerare - o simplă alergie sau un somnic ceva mai profund nu cred că te-ar satisface.
5. Otrava! Consacrată de întreaga literatură polițistă (vezi clasicii genului, de la Agatha Christie, la Rodica Ojog-Brașoveanu). Știu și eu... parcă s-a cam banalizat. Și-apoi, în ziua de azi, n-ar fi mare lucru ca cianura pe care ți-o procuri din cine știe ce sursă să fie, de fapt, vreo contrafăcătură chinezească. Iar în chestiuni de sinucidere, efectul placebo nu funcționează. Cu alte cuvinte, dacă te îndopi cu amidon alimentar cu iz de migdale, nu te-aștepta chiar să mori. Poate doar o penibilă senzație de balonare, dar în niciun caz fatală.
6. În topul preferințelor se situează și aruncarea în fața trenului, a metroului, a tramvaiului etc. Nu-i tocmai rău, dar poate nu în România. Întârzierile mijloacelor noastre de transport în comun ar putea să-ți pună răbdarea la o atât de mare încercare, încât ai ajunge să te lași păgubaș, după un ceas, două sau mai multe de așteptat în stație, mai ales în zilele caniculare. Îți recomand Căile Ferate Japoneze, dacă ai drum pe-acolo. Așa, poți alege exact minutul decesului, iar în cazul rarisim al întârzierii trenului, banii câștigați din despăgubiri te-ar transforma în eroul de neuitat al familiei tale. 

Pentru o plecare în același timp demnă și lipsită de riscurile presupuse de toate aceste metode clasice, m-am gândit la câteva alternative viabile:
-stabilirea domiciliului la poalele unui vulcan activ;
-practicarea înotului de plăcere în ape populate de pești pirahna, rechini, meduze otrăvitoare, peștele piatră, melcii conus sau de orice alte viețuitoare acvatice cu potențial letal;
-dormitul în aer liber în preajma unui șarpe boa constrictor;
-amplasarea unui cort în mijlocul junglei (aici, ajutorul poate veni de oriunde, nu contează);
-angajarea, ca personal de întreținere, la o centrală nucleară (de preferință japoneză și neapărat amplasată într-o zonă cu risc de tsunami);
-escaladarea unui versant înzăpezit, având în dotare un casetofon cu sonorul dat la maximum (ritmurile de heavy-metal cred că ar fi cele mai eficiente; poate și tobele africane...);
-internarea într-un spital orășenesc din țară, pentru o operație de rutină;
-vizitarea regiunii palestiniene cu steaua iudaică brodată pe reverul hainei, eventual fosforescentă, pentru mai mare vizibilitate.
De-acum încolo, imaginația ta creatoare este liberă să descopere zeci de alte variante, personalizate în funcție de temperamentul tău și de dorința de a pleca anonim sau plin de glorie. Poți chiar să realizezi combinații, pentru a câștiga la capitolele originalitate și siguranță. Trebuie, totuși, puțină atenție aici și ceva cunoștințe de cultură generală. Adică, nu te apuca să faci nudism pe un aisberg, așteptându-te să erupă Vezuviul sau să te atace un taipan. Dacă ai reușit să termini măcar gimnaziul, știi că nu e cazul.

În speranța că am reușit să atrag atenția forurilor competente asupra necesității elaborării acestui ghid absolut indispensabil (trebuie să recunoașteți), sunt obligat să închei aici, deocamdată, inimosul meu demers. Este ora tratamentului de seară și pastiluța roz îmi provoacă o somnolență incompatibilă cu elaborarea marilor proiecte planetare.
Noapte bună și vise vesele!























De ziua voastră



Zi de vară fermecată, 
se alintă soarele
și din nou, în lumea toată
s-au deschis poveștile.

Feți-Frumoși și zâne bune,
zmei, balauri și pitici
de cu zori încep a spune
întâmplări pentru cei mici.

Însă este-o zi specială,
zi de râs și de jucat,
deci eroii de cerneală
basmele le-au transformat,

iar dușmanii cei mai strașnici
sunt amici pentru o zi
și se-arată buni și pașnici
numai pentru voi, copii.

Reaua-mpărăteasă, iat-o,
nu mai este furioasă
și pe Alba a iertat-o,
chiar dacă-i cea mai frumoasă.

Lupul șade cu bunica
și mănâncă... ciocolată!
Greierele și furnica
își împart merindea toată

iar Pinocchio e cuminte,
face teme și citește,
nu mai fură, nu mai minte
și nici nasul nu-i mai crește.

Baba-Cloanța e-o scumpete
și gătește prăjituri
pentru băieței și fete
care-o văd azi prin păduri.

Nu mai spun de zmeul care
a descoperit deodat'
c-are-o voce-ncântătoare
și-i maestru la cântat...

Da, copii, de ziua voastră
râde-n noi copilăria
și în mica lume-albastră
e stăpână iar magia.

Astăzi, toți povestitorii
și-au dat mâna peste vreme
și-au gonit spre zare norii,
la poveste să vă cheme.

Să fiți buni, să fiți voioși.
La mulți ani, copii frumoși!