Plecând de-acasă capra într-o zi,
le-a spus ieduților: -Iubiți copii,
mama se duce la cumpărături.
Să nu vă vină cheful de-aventuri:
nu vă certați și nu vă păruiți,
pe sobă să nu vă găsesc suiți,
aveți salată-n frigider - mâncați
și ușa nu uitați s-o încuiați!
Am auzit că lupul e flămând,
așa că nu cumva să vă dea-n gând
pe-afară să ieșiți să vă jucați,
decât dacă doriți să fiți mâncați.
Puteți da drumul la televizor
un ceas jumate, pentr-un film ușor,
dar numai când sunt gata temele.
Nu te strâmba la mine, iedule!
Hai, gata, trebuie să mă grăbesc,
mâncare proaspătă să mai găsesc.
Vă pupă mama și să fiți cuminți!
Zâmbind deloc cuminte printre dinți,
iezii o urmăresc din ochi cum pleacă,
apoi începe-n casă marea joacă:
salturi periculoase de pe pat,
televizor la sunet maxim dat,
un fotbal scurt cu mingea de pereți,
la prânz - bomboane, suc și pufuleți.
Ce teme și ce lecții, haide, na,
când mama nu-i și casa-i doar a ta?
În jocul lor vioi și avântat,
să-ncuie ușa iezii au uitat
și-n casă s-au trezit, neașteptat,
cu lupul mare, rău și nemâncat.
Cu gura larg căscată, speriați,
n-au avut timp să fugă cei trei frați.
Lupul, văzându-i slăbănogi și mici,
a început să urle: -Ce-i aici?
Așa o debandadă n-am văzut
de când pe lumea asta m-am născut!
Zău că m-ați enervat atât de tare,
că mi-a trecut și pofta de mâncare.
Ia haide, treceți voi acum la treabă
și faceți curățenie degrabă;
de-o lună prin pădure tot colind,
și-aici, la voi, nici n-am loc să mă-ntind.
Supravegheați de lupul fioros,
iezii s-au pus pe treabă serios
și-ntr-o juma' de ceas, căsuța lor
a devenit cel mai curat locșor.
Văzând ce bună treabă au făcut,
lupul s-a declarat satisfăcut:
-Acum îmi place casa voastră, zău,
dar o problemă am: mi-e foame rău!
Mă uit la voi și tare v-aș mânca,
dar nu-mi ajungeți nici pe o măsea.
Și sunt de felul meu și cam milos,
iar voi v-ați comportat foarte frumos -
v-ați străduit și ați făcut curat,
de-aceea eu vă iert. Da, ați scăpat.
Dar mergeți să-mi gătiți acum ceva,
că foamea ce mă roade-i tot mai rea.
Pe seară, când s-a-ntors capra acasă,
lupul stătea cu iezii ei la masă.
Mirarea ei n-am cum să v-o descriu,
dar a-nțeles și ea, într-un târziu,
că lupul, cât de fioros ar fi,
nu se repede la mâncat copii
decât dacă sunt neascultători...
Așa că, mai întâi cam cu fiori,
s-a așezat și ea cu ei la masă
și-au petrecut o seară chiar frumoasă,
apoi în curte-un foc au încropit
și până-n zori au stat la povestit.
Spre dimineață, lupul, somnoros,
i-a spus căpriței: -Știu că nu-i frumos,
dar te-aș ruga ca nimeni să nu știe
că între noi e-așa prietenie,
căci toți se tem de mine, că sunt rău,
și n-aș vrea să mă creadă nătărău.
Promiți că n-o să povestești?
-Promit!
i-a spus cumătra. Dar s-a nimerit
să treacă pe acolo-ntâmplător
un mare și iubit povestitor.
Și capra - ca o capră - ce să vezi?
i-a spus că lupul i-a mâncat doi iezi...
