Un băiat civilizat

Ieri la școal-am învățat

cum să fiu civilizat

și să știu să mă comport

într-un mijloc de transport:

chiar dacă sunt obosit

și-un loc liber am zărit

și aș vrea să mă așez,

trebuie să i-l cedez

unui om bolnav, sau care

e bătrân și stă-n picioare.

Sau, dacă văd o mămică

ce-are-un bebe în burtică,

eu să o invit mereu

să stea ea în locul meu.

Sau o doamnă oarecare,

dac-o văd că-i în picioare,

mă ridic, că-s cavaler, 

nu stau jos ca un boier.

E frumos ce-am auzit,

dar nu sunt chiar lămurit:

pot vedea o bătrânică

sau o doamnă cu burtică,

dar nu-s eu așa grozav

să ghicesc cine-i bolnav.

Dacă pe-un copil mai mic

îl dor dinții, mă ridic?

Sau dacă pe-un nene-l doare

capul, cum ghicesc eu, oare?

Un băiat de vârsta mea

are-o viață taaare  grea...

Decât să mă-ntreb mereu

cui să-i dau scaunul meu,

am găsit o rezolvare:
cel mai sigur mi se pare

să stau numai în picioare.

Sau, mai bine, merg pe jos,

că-i și mult mai sănătos.