Adoarme lumina pe guri de fântâni
când ceasu-i albastru în inima lunii,
trec umbrele Evei cu șerpii sub sâni
și-n liniștea apei e umbra furtunii.
Pe plaja pustie mai vine vreun val
cu alge și scoici și secundele stoarse
de timpul devreme căzut de pe cal
în ziua aceea cu orele-ntoarse.
Toți îngerii verii și-au pus aripi noi
pe rănile arse de-atâta plecare,
să-ți scrie sub piele, să-ți scrie că-n voi
mai merg două rânduri de pași către mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu