În livadă, cerul s-a închis,
ochii au băut un fel de noapte
și în casa visului din vis
stă pe foc ibricul fără lapte.
Nucii dau din crengi și spun ceva –
nici gutuii nu-nțeleg, nici prunii –
a căzut în frunze vreme rea
și mănâncă marginile lunii.
Ploaie multă lângă rădăcini,
nu-i în lume sete s-o mai soarbă,
ceața paște miezul din lumini
peste miezul toamnei. Toamnă oarbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu