Ce duci cu tine, vântule ?

Ce duci cu tine, vântule, ce duci,

când peste toate treci alene

și-mprăștii vise prin poiene ?

De unde vii tu, vântule, de unde,

din ce tărâm - mai bun, mai rău,

mai altfel decât dorul meu ?

Spre unde mergi tu, vântule, spre unde,

cu-atâția nori de-albastru după tine

și cu regretele ce strigă-n mine ?

Ai să te-ntorci tu, vântule, ai să te-ntorci,

cu frunzele de prin păduri fugite,

ca să-mi trezești speranțele-adormite ?

Am să te-aștept pe tine, vântule, am să te-aștept,
cu doruri, cu regrete și cu vise,
cu toate vorbele ce n-au fost încă scrise.