De ce plângi tu, copile, ce-ai visat?
Ce zâne rele-ți bântuie prin gând?
Alungă-ți întunericul râzând
și uită! Visul rău s-a terminat.
Înmoaie-ți aripile-n bucurii
și fă din ele curcubeu în zori,
descântă gâze, fă-le jucării,
trimite-le să cânte printre nori.
Cu ochi de soare și cu pas pitic
aleargă printre strugurii din vii,
gonește ploaia, spune-i că ești mic
și că tristețea nu-i pentru copii.
Iar când se mai arată visul rău,
o zână bună-ți vine lângă pat
și-și plimbă șoapta pe năsucul tău -
„De ce plângi tu, copile, ce-ai visat?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu