Lumea din stiloul meu
parcă s-ar juca mereu;
literele sar grămadă
şi fac oameni de zăpadă
care, toţi, ar vrea să ştie
cum se scrie-o poezie.
Fiindcă îi iubesc, le spun:
scrisu-i bun şi e nebun -
rupe lumea-n bucăţele
şi aruncă peste ele
praf de stele
şi vrăji multe,
pentru cine vrea s-asculte.
Un stilou şi o hârtie,
râs în soare şi magie -
uite-aşa-i o poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu