Mi-e dor
să nu mai mor
în orice zi,
în orice zbor,
să-mi fie gândul mai ușor,
să-nvăț prezentul lui „a fi”,
să uit tristețea lui „a ști”,
să cred că plânsu-i muritor
și-a râde-nseamnă a trăi,
să-mi crească muguri în pridvor -
să-mi înflorească sub picior,
să dorm în vise de copii,
să cânte strugurii din vii
și apa nouă din ulcior.
De toate mi-e atât de dor,
și tare-aș vrea să nu mai mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu