E mult prea multă primăvară
în ceru-ntors spre asfințit -
în muguri nu se face seară
și pomii somnul l-au oprit.
E primăvară prea devreme,
sau prea spre noapte, nici nu știu...
Încep cocorii să se cheme
în dorul lor de drum târziu.
Ți-e teamă că atâta soare
ar molipsi tăcerea ta
și pacea s-ar topi în mare,
iar largul ei te-ar îneca.
În muguri, vinovată-i seara
și-n ramuri, somnu-i vinovat.
Ce-i de făcut cu primăvara
în ceru-ntors spre înnoptat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu