Își cheamă iar copacii primăvara
cu degete uscate de-așteptare,
un mugur de cais, când vine seara,
tresare-n somn, visează că e floare.
În case mici cu gratii de mătase
cresc aripi pentru zborul nou de fluturi,
la colțul zării soarele miroase
a ghiocei treziți din așternuturi.
Un pui de cer se joacă în izvoare
și apa râde a copilărie,
în iarbă se ascund cu jale mare
cărări de iarnă părăsite-n vie.
E primăvară-n ochiul de fântână
și-n glasul mamei care face pâine,
zăpada se strecoară în țărână
sub fragii care se vor coace mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu