Magie, sau poveste? Cine știe...
Știu doar că l-am văzut pe Moș Crăciun,
cu haine roșii și cu zâmbet bun
și m-am trezit visând copilărie.
Ce mi-a adus în tolba lui vrăjită?
O carte,-o jucărie și-un tablou,
să-mi fie sprijin pentru Anul Nou,
să-mi dea putere să fiu fericită.
O carte cu bunici din vremea noastră,
cu amintiri frumoase fel de fel.
Ca jucărie-un pește mititel
închis cuminte-ntr-o balen-albastră.
Iar din tablou zâmbește o fetiță
cu ochii negri ca doi bumbișori,
privind, din altă vreme, cuminciori,
și cu tot roșul lumii pe rochiță.
Și când aceste daruri fermecate
mi le-a lăsat în brațe Moș Crăciun,
m-am întrebat: eu ce-aș putea să-i spun,
ca să-i arăt că le-ndrăgesc pe toate?
Atunci, i-am spus un simplu „Mulțumesc!”,
din care-a înțeles cât îl iubesc.
Poveste, sau magie?
Cine știe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu