Jucărie

M-am gândit c-ar fi mai bine

să-mi pun inima în tine;

așa mică și ușoară,

n-ai s-o simți, n-o să te doară.

Hai, primește-o, ți-o dau ție!

Buclucașă jucărie -

când zâmbește, când se plânge,

mă tot sperii că se frânge

și n-am cheie-așa de mică

s-o repar, dacă se strică.

Mi-a spus tata, într-o seară,

că am inima sprințară

și-o să mă trădeze-odată

și-am s-o pierd, dac-o dau toată.

Eu n-am înțeles ce zice;

am cules stele pitice,

le-am înghesuit în mine

și-am crezut că mi-e mai bine.

Apoi le-am trimis spre tine.

Au ajuns? Nu știu... Ia spune:

s-au făcut stele nebune?

Și-au pierdut pe drum lumina?

Dacă da, a cui e vina?

Mai sunt stele mititele

și-am să mai culeg din ele.

Iar pe drumul către tine

m-aș trimite și pe mine...