duminică, 23 august 2015

Paparude



Când n-am mai putut zâmbi,
m-am gândit
că, oricum ar fi,
nimic nu e de neînlocuit;
aproape vorba cuiva –
dacă râs nu e...
găsești oricând altceva:
îți scormonești sentimentele,
admiri molozul strâns
și te pui sănătos pe plâns.
Așa că m-am rezemat de-un fir de ceață
și-am așteptat cu spor
de cu dimineață.
Dar ce să vezi?
nici plânsul nu-i așa ușor
cum crezi –
îți trebuie atitudine
ca să convingi lacrimile
să vină;
asta nu-i treabă de duzină.

Treci, fato, la plug,
ară-ți inima, fă un rug,
hrănește focul
cu tot ce vrei să plângi
și-abia apoi joacă-ți jocul
de-a tristețile.

Degeaba strângi
sub tâmple ninsorile
de scrum –
mai ai de mers un drum
până la tine și înapoi,
ca să te bucuri de ploi.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu