Despre ce-ai putea să mai vorbești
când colindă-n geam prima ninsoare
și prin tine trec secunde rare,
fulguieli din vremea de povești?
Despre ce-ai putea să nu zâmbești
când te ninge-albastru și cuminte
și sub gene înfloresc cuvinte
în culori pe care le iubești?
Ți-a sădit zăpada adăpost
și-ai aprins un foc încetișor -
lângă sobă, orele nu dor
și-ntunericul e doar „a fost”.
Când din iarnă basm frumos îți faci,
despre ce-ai putea să vrei să taci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu