Copilule, e iarnă-n alte părți
și ning zăpezi domoale și cuminți
în ochi albaștri și în bărbi de sfinți
ascunși în rafturi cu miros de cărți.
E iarnă iar în alte țări, copile,
și alți copii strâng stele-n buzunar
la geamuri unde Moș Crăciuni răsar
când ceasul răsfoiește alte zile.
În locuri albe crește prin livezi
câte un om de nea cu zâmbet bun,
care păstrează seara de Ajun
cu zâne-albastre-n care vrei să crezi.
E iarnă iar, copile,-n altă zare,
și nu-i a ta, și albul ei te doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu