Când vine iarna, mă trezesc râzând
și-n primul fulg adun povestea toată
prin care trece, alergând, o fată
care nu-ntreabă încă „până când?”.
Când vine iarna, ploile au stat
și stelele îmi intră-n buzunare
în palmele deschise să-mi strecoare
tot ce-am trăit frumos și n-am uitat.
Cu inima-lumină la fereastră,
descânt zăpada să-mi aducă iar
Ajunul mai devreme-n calendar
în seara mea de azi aproape-albastră.
Când vine iarna dintr-un ceas tiptil,
prin somnul meu se joacă un copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu